PNRR s-a închis pe 31 august. România depune cererea finală de plată luna aceasta, iar finanțarea energiei trece acum printr-un singur canal

Ce înseamnă încheierea PNRR pentru proiectele de energie din România, de ce Fondul pentru Modernizare devine principala sursă de fonduri europene pentru energie până în 2027 și cum ar trebui să își recalibreze modelele dezvoltatorii, fondurile de infrastructură și companiile EPC.

Termenul care nu se mai negociază

Pe 31 august 2026, Mecanismul de Redresare și Reziliență a încetat să mai fie un instrument de construcție activ. Toate jaloanele și țintele trebuiau finalizate până la acea dată, iar lucrările executate după 31 august nu pot fi luate în calcul pentru o evaluare pozitivă. Este o regulă diferită și mult mai dură decât termenele cu care ne-am obișnuit la celelalte programe europene.

Ce urmează este un calendar administrativ foarte comprimat. Statele membre au termen până la 30 septembrie 2026 să depună cererile finale de plată, însoțite de documentele justificative. Comisia Europeană emite evaluările preliminare până pe 20 noiembrie, Comitetul Economic și Financiar dă avizul până pe 8 decembrie, plățile sunt autorizate până pe 18 decembrie, iar toate sumele sunt virate până pe 31 decembrie 2026. În 2027 nu mai există plăți din PNRR. Anvelopa totală a mecanismului a fost de circa 575 de miliarde de euro, din care aproximativ 360 de miliarde granturi și 215 miliarde împrumuturi contractate.

Pentru oricine construiește un buget de investiții în energie în România, acest calendar este cea mai importantă informație de pe pagină. Banii nu se reportează.

Unde s-a oprit România

Ultima revizuire a adus PNRR la aproximativ 20,1 miliarde de euro, din care 13,57 miliarde granturi și 6,54 miliarde împrumuturi, cu o reducere de circa 1,2 miliarde față de versiunea anterioară. Până pe 12 august 2026, România încasase 12,97 miliarde de euro.

Cererea de plată numărul cinci a plecat spre Bruxelles pe 16 august 2026, în valoare de 2,84 miliarde de euro, acoperind 75 de jaloane și ținte, 21 de reforme și 54 de investiții. La momentul depunerii, gradul de absorbție pe granturi ajunsese la 78%, față de 47% cu un an înainte.

Cererea a șasea, cea finală, este evenimentul lunii septembrie. Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene strânge raportările de la cei 20 de coordonatori de reforme și investiții până pe 15 septembrie 2026, apoi depune. Estimarea preliminară de absorbție este de peste 90% pe granturi și peste 95% pe împrumuturi.

Estimarea aceasta trebuie tratată ca o declarație, nu ca o decontare. De aici până în decembrie se aplică procedura de reducere, nu procedura de suspendare și remediere valabilă înainte de termen. Statele au două luni să depună observații, dar nu mai pot executa lucrări corective după 31 august pentru a salva un jalon neîndeplinit. Diferența dintre „depus” și „încasat” este exact acolo unde se vor decide ultimele sute de milioane de euro de absorbție.

Capitolul energie a depășit țintele, cu o singură excepție

În presa românească, bilanțul PNRR se discută prin spitale neterminate și kilometri de autostradă. Pe energie, cifrele arată complet altfel.

Eolian și fotovoltaic. Circa 8.057 MW instalați la 20 august 2026, față de o țintă de 7.408 MW pornind de la o bază de 4.408 MW. Ținta a fost depășită cu aproximativ 650 MW.

Contracte pentru Diferență. 4.544,82 MW contractați prin 75 de contracte semnate, din care 2.630,48 MW eolian în 41 de contracte și 1.914,34 MW fotovoltaic în 34 de contracte, față de o țintă de 3.500 MW. Livrarea se întinde până în 2030, deci vorbim de megawați contractați, nu racordați. Runda a treia de CfD, lansată exclusiv pentru eolian onshore, a atribuit 315,8 MW, ceea ce spune clar unde vrea statul să fie capacitatea contractată de acum înainte.

Stocare. 310 MW și 620 MWh puși în funcțiune, față de o țintă de 240 MW și 480 MWh, realizați de un număr foarte mic de proiecte: Aukera la Gura Ialomiței (150 MW / 300 MWh), Energy Capital Group la Iaz (100 MW / 200 MWh), Teiuș Solar (60 MW / 120 MWh) și Renovatio la Toplița (30,6 MW / 60,96 MWh). Patru proiecte au acoperit o țintă națională. Este în aceeași frază un risc de concentrare și o oportunitate.

Cărbune. Aici este excepția. Pasul de retragere a 710 MW s-a lovit de o problemă de adecvanță provocată de secetă, care a readus în sistem capacități din rezervă, inclusiv grupul 4 de la Rovinari, circa 330 MW, revenit pe 17 august. Ponderea penalizării atașate jalonului de cărbune a fost redusă de zece ori, de la 5 la 0,5. Este un rezultat negociat și spune mult despre cum tratează Bucureștiul și Bruxellesul raportul dintre siguranța în alimentare și calendarul de decarbonare.

Ce se întâmplă cu proiectele nefinalizate

Aproximativ 4.500 de proiecte nu erau recepționate la termen. Trei mecanisme le preiau, iar toate trei contează pentru oricine ține risc de execuție.

1. Fazarea pe alte programe europene. Proiectele feroviare Cluj-Oradea și Timișoara-Lugoj trec în Programul Operațional Transport.
2. Preluarea pe bugetul de stat. Tronsonul Bacău-Pașcani de 77 km din Autostrada Moldovei A7 se finanțează acum de la buget.
3. Recepția parțială excepțională. Legea 141/2026 permite recepția formală atunci când lucrările rămase reprezintă maximum 5% din valoarea contractului.

Pe energie, Guvernul a reluat nouă contracte de finanțare PNRR suspendate anterior, cu investiții de peste 1,4 miliarde lei, din care 373,3 milioane lei fonduri PNRR (134,3 milioane granturi și 239 milioane împrumuturi). Lista include un parc fotovoltaic de 130 MW la Giurgiu și o fabrică de panouri fotovoltaice de 1.500 MWh pe an la Bârlad, alături de alte capacități de producție din surse regenerabile și proiecte de hidrogen verde.

Lecția de reținut nu este lista. Este faptul că un ajutor de stat pe energie în România poate fi suspendat, reluat, replanificat sau mutat pe altă linie bugetară în plină execuție, iar graficul rămâne în sarcina acționarului în toate variantele.

De ce finanțarea trece acum printr-un singur canal

Până în 2027, Fondul pentru Modernizare este sursa dominantă de fonduri nerambursabile pentru activele energetice din România. Nu este literalmente singura. Fondul pentru Inovare, CEF Energie, Programul Tranziție Justă până în 2027, creditarea BEI, garanțiile InvestEU și veniturile naționale din ETS rămân disponibile. Dar ca volum, ritm și potrivire sectorială, nimic altceva nu se apropie.

Scara este argumentul. România este cel mai mare beneficiar al fondului, cu 6,77 miliarde de euro atrase până la finalul lui 2025, dintr-un total de 20,7 miliarde distribuite tuturor statelor beneficiare în primii cinci ani. Structura sumelor atrase de România: circa 1,6 miliarde de euro pentru rețele electrice, adică aproximativ 76% din tot ce a finanțat fondul la nivel european pe infrastructură de rețea, 1,6 miliarde pentru eficiență energetică, 1,3 miliarde pentru energie regenerabilă și 891 de milioane pentru gaz.

În runda din iulie 2026, fondul a virat 2,5 miliarde de euro pentru 51 de proiecte din 11 state membre. România a primit 636,9 milioane, cea mai mare alocare de țară din rundă, înaintea Ungariei cu 552,3 milioane și a Cehiei cu 516,8 milioane. Suma României acoperă 10 investiții, în frunte cu schema CfD (194,4 milioane) și regenerabilele cu stocare pentru entități publice (125 de milioane); stocarea stand-alone a primit 60 de milioane. Cumulat, din ianuarie 2021, fondul a distribuit 23,2 miliarde de euro.

Mecanica fondului este ceea ce trebuie să intre în calendarul de planificare:

• Veniturile provin din licitarea certificatelor EU ETS, deci anvelopa urmează prețul carbonului, nu un ciclu politic de alocare bugetară.
• Fondul funcționează în două cicluri de câte șase luni pe an, cu termene de depunere a propunerilor în jurul datei de 11 august pentru investiții neprioritare și 8 septembrie pentru cele prioritare.
• Din 2024, minimum 80% trebuie să meargă către investiții prioritare (90% din certificatele adăugate la revizuirea din 2023): regenerabile, eficiență energetică, stocare, modernizarea rețelelor și tranziție justă.
• BEI virează în 30 de zile de la fiecare decizie de plată a Comisiei.
• Instrumentul funcționează până în 2030.

Este un ritm previzibil, adică exact ce nu a fost PNRR.

Ce apeluri sunt deschise acum în România

• 150 de milioane de euro pentru stocare stand-alone în baterii. Depuneri între 1 septembrie și 30 octombrie 2026, minimum 2.174 MWh de livrat, plafon de 69.000 de euro pe MWh și 15 milioane de euro pe companie, atribuire prin licitație competitivă la cel mai mic cost pe MWh, finalizare până la sfârșitul lui 2030.
• 100 de milioane de euro pentru contoare inteligente. Peste 800.000 de unități, prin Distribuție Energie Electrică România, Delgaz Grid, Rețele Electrice România și Distribuție Energie Oltenia. Depuneri între 3 august și 2 decembrie 2026, finalizare până la sfârșitul lui 2029.
• 650 de milioane de euro pentru instituții publice, apel deschis din 11 septembrie 2026 prin AFIR: 500 de milioane pentru panouri fotovoltaice cu baterii de stocare obligatorii, dimensionate pentru 2 până la 4 ore de funcționare, plus pompe de căldură opțional, și 150 de milioane pentru montarea de baterii la instalațiile regenerabile existente. Finanțare de până la 100% din cheltuielile eligibile, plafon de 10 milioane de euro pe beneficiar, depuneri între 28 septembrie și 20 noiembrie 2026, evaluare între 23 noiembrie 2026 și 2 martie 2027, finalizarea investițiilor până pe 31 decembrie 2029. Beneficiari eligibili: primării, consilii județene, spitale publice, universități de stat și centre sociale.
• 265 de milioane de euro pentru fermieri și procesatori din industria alimentară, pe proiecte fotovoltaice.
• 815 milioane de euro în două apeluri lansate în aprilie 2024, pentru solar, eolian și hidro: 415 milioane pentru autoconsum și 400 de milioane pentru producție, cu plafoane pe MW și implementare prelungită până pe 31 decembrie 2028 (situația din mai 2026).

Citiți împreună plafonul de 69.000 de euro pe MWh și licitația la cel mai mic cost și intenția de proiectare devine evidentă. Finanțarea nu este un adaos peste un business case de piață. Este un mecanism de stabilire a prețului. Dacă modelul dumneavoastră iese doar la plafon, concurați cu dezvoltatori al căror model nu are nevoie de plafon deloc.

Cele două goluri pe care nu le acoperă nimeni

ETS2 și Fondul Social pentru Climă. ETS2 a fost amânat din 2027 în 2028 prin trilogul din decembrie 2025, iar transpunerea din România, prin Hotărârea de Guvern 907/2025, indică un start național abia în 2031. Pe termen scurt, decizia protejează consumatorii casnici, dar pune în pericol alocările din Fondul Social pentru Climă, veniturile din certificate și investițiile asociate în clădiri și transport, cu risc de procedură de infringement. Nu tratați banii din Fondul Social pentru Climă ca finanțabili până când data de start ETS2 nu este stabilită definitiv.

Golul pe tranziție justă. Fondul pentru o Tranziție Justă se încheie în 2027 fără un succesor direct în următorul buget. Propunerea Comisiei pentru 2028 până în 2034 comasează instrumentele de coeziune și cele rurale în planuri naționale și regionale de parteneriat unice, iar arhitectura este încă în negociere. Deci, pentru perioada de după 2027, tabloul arată așa: Fondul pentru Modernizare își păstrează ritmul, sprijinul de tip coeziune pentru regiunile carbonifere are un gol, iar cadrul succesor nu este semnat.

De ce România rămâne, pe cifre, o piață care se justifică

Aici titlurile despre finanțare induc în eroare. Scoateți granturile din calcul și România rămâne una dintre cele mai atractive piețe de energie din UE pe fundamentale.

• Portofoliul de proiecte de stocare depășește 9 GW: 143 de proiecte însumând 9.147 MW, cu circa 2 GW vizați pentru punere în funcțiune până la finalul lui 2026, de la o bază de aproape 600 MW la finalul lui 2025, și 36 de proiecte cu 2.050 MW programate pentru punere în funcțiune în 2026.
• Analiza ENTSO-E indică venituri medii pentru bateriile de stocare a energiei electrice din România de circa 792 de euro pe MW instalat pe zi, locul patru în Europa după Ungaria, Bulgaria și Grecia, susținute de interconectarea regională slabă și de diferențele persistente de preț față de piețele din Europa Centrală. Acesta este un business case de piață, nu unul de subvenție.
• Cei 4,5 GW contractați prin CfD până în 2030 oferă adâncime reală de contrapartidă pentru capacitățile eoliene și fotovoltaice lângă care se vor coloca bateriile.
• Cererea de racordare este uriașă: 1.530 de proiecte cu 91.118 MW putere de evacuare solicitată sunt în proces de racordare, iar operatorul de transport estimează 647 de proiecte cu 30.366 MW puse în funcțiune între 2026 și 2035.
• Iar România are cel mai bun istoric de atragere pe instrumentul care rămâne deschis. Statutul de cel mai mare beneficiar al Fondului pentru Modernizare nu este o statistică de imagine atunci când fondul acela este singurul canal real.

Contrapunctul onest: constrângerea care blochează nu este capitalul, ci racordarea. Retragerea cărbunelui alunecă sub presiunea secetei și a adecvanței. Pe PNRR, limita a fost capacitatea administrativă, nu banii, iar aceeași limită se va vedea și pe Fondul pentru Modernizare. Nimic din toate acestea nu dispare pe 1 ianuarie 2027.

Ce ar trebui modificat în model luna aceasta

1. Recalibrați probabilitatea de a obține finanțarea. Un instrument dominant, ferestre fixe, atribuire prin licitație și un plafon care stabilește prețul. Distribuția rezultatelor este mai îngustă și mai binară decât era pe PNRR.
2. Mutați termenele de finalizare în față. Sfârșitul lui 2029 și sfârșitul lui 2030 sunt condiții contractuale, nu obiective orientative. Ele dictează graficul EPC, nu invers.
3. Construiți întâi scenariul fără finanțare. Pe stocare, în România, acest scenariu stă pe picioarele lui mai bine decât aproape oriunde în UE.
4. Stresați racordarea, nu tariful. Cu peste 90 GW de putere de evacuare solicitată în coadă, riscul dumneavoastră este o dată de racordare, nu o curbă de preț.
5. Urmăriți două evenimente separate. Cererea finală de plată din septembrie și calendarul de decizie al Comisiei din noiembrie și decembrie sunt riscuri diferite, pe active diferite.

Perspectiva Momentum Energy

Încheierea PNRR se relatează în România ca o poveste despre bani pierduți. Pe energie, este mai degrabă o poveste despre ținte atinse, cu o problemă de secvențiere atașată.

România a atins sau a depășit aproape fiecare țintă energetică din plan: mai multă capacitate regenerabilă decât promisese, mai mulți megawați contractați prin CfD decât era necesar și o țintă de stocare acoperită de patru proiecte. Ce nu a construit este aparatul administrativ capabil să cheltuie în acel ritm pe 4.500 de proiecte simultan. Distincția contează, pentru că restricția care se activează în 2027 este aceeași care s-a activat în 2026, și nu este disponibilitatea capitalului.

Vedem îngustarea canalului de finanțare ca fiind, pe net, un lucru bun pentru dezvoltatorii serioși. PNRR a funcționat pe un termen politic cu o singură dată terminală. Fondul pentru Modernizare funcționează pe venituri din licitarea certificatelor ETS, cu două ferestre pe an până în 2030, un prag minim de 80% pentru investiții prioritare care blochează bani în stocare și rețele, și un transfer BEI la 30 de zile de la fiecare decizie. Previzibilitatea valorează mai mult într-un plan de capital decât volumul din titluri, iar România a demonstrat deja că poate absorbi din acest instrument mai bine decât orice alt stat membru.

Despre locație, spunem direct, fără să exagerăm. România nu este locul potrivit pentru orice activ energetic. Este însă, pe dovezile actuale, una dintre cele mai puternice piețe din UE pentru stocare. Locul patru în Europa la veniturile pe MW instalat, un portofoliu de peste 9 GW, cea mai mare alocare națională din ultima rundă a Fondului pentru Modernizare, 4,5 GW de producție contractată prin CfD alături de care se poate coloca, și un operator de transport care planifică 30 GW de puneri în funcțiune până în 2035. Argumentul de piață este motivul pentru care merită să fii aici. Finanțarea nerambursabilă accelerează, dar nu ține loc de teză de investiție.

Riscurile pe care le-am analiza cu atenție: termenele de racordare, traiectoria de retragere a cărbunelui sub presiunea repetată a secetei și discontinuitatea de finanțare din 2028, cât timp următorul cadru financiar european este încă în negociere. Nu am subscrie bani din Fondul Social pentru Climă în România până când data de start a ETS2 la nivel național nu este clarificată.

Dacă modelați investiții dependente de finanțare nerambursabilă până în 2027, ipoteza onestă de planificare este aceasta. Un singur canal, două ferestre pe an, preț stabilit prin licitație și termene ferme de finalizare în 2029 și 2030. Orice proiect care iese doar cu finanțare la plafon nu este încă un proiect. Orice proiect care iese fără, pe piața aceasta, merită mișcat acum.

Surse și referințe

Organizații și documente citate în acest articol.

1. Banca Europeană de Investiții (BEI)
2. Comisia Europeană
3. ENTSO-E
4. Fondul pentru Modernizare (Comisia Europeană, Politici climatice)